Scara de lumină

Triplu Infini - Cover articol - Caram bagaje

Scara de lumină

Fierbe Internetul! De ceva vreme doar stau și citesc tot felul de articole, informații, explicații, rețete de succes, câte-n lună și în stele de prin mediul virtual. Toți ne învață cum să fim buni, iubitori și sănătoși, cum să fim de mega succes, cum să faci o relație să meargă chiar dacă nu mai are nici un rost, cum să-i faci pe alții să facă ce vrei tu și multe altele… Uneori simt că obosesc și nu mai pot să le cuprind sau să le asimilez. Uneori mă fac să mă simt atât de neputincioasă și fără rost încât mă întorc la mine însămi și tot întreb și tot cer … să primesc înțelegerea corectă a timpurilor prezente și viitoare, pentru care sunt eu aici, acum…

Am rămas în rezonanță cu o informație referitoare la un nou val de energie care deja își face simțită prezența pe Pământ, numită energia “Gama”. O vibrație și mai înaltă decât până acum, cu efecte de curățare interioară profundă, de scoatere la lumină a tuturor sentimentelor negative adânc ascunse în emoționalul nostru și mai ales cele legate de relațiile de familie și de neam. Bagaje uneori mici ca dimensiune, dar extrem de concentrate și foarte bine ascunse in colțurile “debaralei” personale.

OK, am dat peste o informație care are sens! O verific mai întăi la nivelul meu, apoi la nivelul clienților cu care lucrez și identific, în mod sistematic, acest tip de problemă emoțională care îi blochează, cu precădere  în ultimele 2 luni. Vorbesc cu prieteni și apropiați și mai toți se vaită de același lucru: imagini și revelații asupra unor situații emoționale negative, extrem de puternice ca intensitate, legate de relația cu diverși membrii ai familiilor lor. Ei spun că aceste trăiri apar din senin, ca și când ar vrea să iasă din niște sertare și oricât ar încearca să închidă aceste sertare… ele rămân deschise. Bufnesc în spațiul conștientizării și vin cu descărcări emoționale puternice sub forma de plâns, tristețe și mai apoi resemnare, acceptare și eliberare! Le spun că “e de bine” și să nu mai încerce să înfunde ceva la loc și că e timpul pentru tot mai multă curățare și eliberare… Unii o fac, alții tot mai ascund câte ceva prin “buzunare”, precum copiii la furat de corcodușe! Ți le arată doar pe cele din palme și se bucură că mai au câte ceva și în buzunarele de la spate, acolo unde nu i-ai controlat!

Am mers din nou acolo unde există răspuns la orice și am întrebat … L-AM întrebat ce se întâmplă cu acei oameni care, deși au evoluat mult până acum și care s-au autovindecat deja de anumite afecțiuni, aleg să renunțe la tot ce au dobândit ei înșiși și să plece din nou de la zero, adică să “facă ce le zic ceilalți că e mai bine pentru ei”! Era ceva ce aș fi putut să fac și nu am facut? Puteam să îi ajut altfel? Răspunsul a venit destul de repede, pe înțelesul meu!

Am văzut în mintea mea o SCARĂ DE LUMINĂ. Era largă, aurie și foarte strălucitoare, iar treptele păreau a fi raze de soare incandescente complet suspendate în eter. Ce era însă ciudat și mi-a dat senzația de gol în stomac, era faptul că treptele de mai jos dispăreau pe măsură ce se mutau mai sus. Concret, cei ce veneau de mai jos, odată ce puneau piciorul pe prima treaptă de lumină, puteau doar să urce mai departe. Drumul în jos era complet absorbit în întuneric, o senzație de neant. Unii reușeau doar să se agațe de prima treaptă de lumină și alții, deja aflați la acel nivel, le întindeau mâinile pentru a-i trage sus. Unii erau trași de o mâna să urce, iar în cealaltă țineau strâns câte un bagaj mai voluminos. Cei de sus strigau “Aruncă bagajul!” și deși unii chiar o făceau, tot nu puteau fi ridicați pe treaptă superioară.  În acel moment  strigam din nou “Aruncă tot ce mai ai prin buzunare!” și iarăși unii aruncau tot și se urcau, iar alții nu reușeau și dispăreau în neantul de dedesubt.

O imagine de filme horror, atât de intensă încât am simțit fiecare senzație a acelor imagini.
M-am oprit efectiv în mijlocul trotuarului, pur și simplu incapabilă să mă mișc sau să reacționez, preț de câteva secunde! Atunci am înțeles că oricât vrei să îi ajuți pe cei din jur, doar ei hotărăsc pe ce drum vor de fapt să meargă. Nu e nici bun, nici rău, este drumul cel mai potrivit pentru planurile lor de viitor. Poți face orice pentru semenul tău, dar nu poți face nimic în locul său, oricât de mult ai vrea asta. Suntem cu toții în urcare pe o scară de lumină. Aceasta nu ne întreabă cam cum am vrea să fie ea, ci doar Este și funcționează după reguli proprii! Fiecare ultimă treaptă de jos se mută periodic, devenind următoarea treaptă de sus. Doar în sus mai putem merge, înapoi nu mai există!

Nu mă gândeam că va veni atât de repede acest moment atunci când, cu un an în urmă, scriam pe blog o povestioară  despre “Bagajiști” sau cum cărăm noi bagajele altora … furie, tristețe, vinovăție, frică, anxietate, atașamente, nesiguranța, lipsa de încredere în noi înșine, ură, dispreț, neacceptarea propriului corp și câte altele, ce mai contează … mai vorbim acum și de karma … obosim să le tot listăm. Oricum ar fi, acestea reprezinta un mare bagaj îndesat pe unde a găsit loc prielnic în Corpul nostru.

Continuăm să mergem … oriunde am decis că vrem să ajungem fiecare. Suntem în plină călătorie! Ne mai intersectăm pe drum, ne mai însoțim o vreme, ne despărțim și întâlnim alți călători pe același drum cu noi… Realizez tot mai profund sensul zicalei “Nu destinația este importantă ci călătoria!“ însă orice călătorie este mult mai plăcută și relaxantă atunci când ești liber și  nu-ți mai faci griji pentru bagaje!

 

 

 

Advertisements