Se dau și locuri în picioare?

Triplu Post - n-avem locViața pe Pământ pare să fie un spectacol extraordinar care se joacă cu “casa închisă” deja!  De ceva vreme, devine tot mai puternic mesajul subliminal sau chiar “de-a dreptul” că am fi prea mulți în sală! Unii stau în picioare, deși când te uiți în sală, observi că ar mai fi ceva locuri neocupate. Mergi încet, să nu deranjezi și întrebi politicos: “Este liber? A, nuuu, aștept pe cineva!” Și “Cineva” nu apare nici la pauză și nici până la sfârșitul spectacolului. A fost ok totuși, căci persoana care l-a blocat și-a ținut comod pardesiul sau geanta pe scaunul liber de lângă!

Populația Terrei a crescut ca număr, mult peste “posibilități”! Ne amenință o criză alimentară, globală! Vom muri, noi, unii, de foame și de sete, fiindcă “alții”sunt prea mulți! Prea mulți față de ce? Care este numărul de locuri prevăzut de Univers pentru sala aceasta? Știe cineva? Avem resurse inestimabile și variate, dar cine poate ia mai mult decât îi trebuie, așa, doar pentru că poate, pentru că a ajuns mai în față! Pentru că e mai bun, mai puternic, mai competent, mai “oricum”, altfel decât cel de lângă el!

Îmi vine în minte, nu știu de ce, imaginea cozilor la benzină care se făceau înainte de ’90. Erau cozi interminabile, care ajungeau să înconjoare și câte 2 străzi, și la care se stătea cel puțin o zi și o noapte! Dar mai mereu, între mașinile oprite, găseai puse lăzi, cutii, chiar și tomberoane, orice doar pentru a marca inevitabilul “aici o să mai vină cineva, nu e liber”! Uneori se demonstra că aceeași persoană își lăsa 2-3 locuri pentru a umple rezervorul de mai multe ori și a-și face stocuri.

Toți venim pe lumea asta să dăm ceva din ce avem și să luăm ceea ce ni se cuvine fiecăruia din măreția infinită a resurselor și darurilor de orice fel și pe orice plan am avea nevoie. Personal, eu nu cred că Universul ne dă “locuri în picioare”! Doar noi, aici, când ajungem, începem să ocupăm câte 2-3 locuri, profilactic, pe sistemul: “Dacă o să avem nevoie mai târziu?” Uneori, nici pe locul meu nu stau prea mult, dar e bine să-mi asigur “back-up”, dacă tot pot… Așa că, iată, mă ocup de mai multe activități odată, că sunt cel mai competent pentru toate, îmi cumpăr mai multe lucruri pentru că am bani, chiar dacă nu-mi trebuie neapărat și mai este cineva după mine care are, dar nu mai apucă (sîc), merg la “iarbă verde” și-mi ocup cât mai mult spațiu, ca să nu mă deranjeze vreun altul care vrea și el, mă ocup de treburile altora, ca să le arăt că eu știu și pot, iar ei sunt niște neputincioși! Fac toate astea pentru că acolo, undeva adânc în mintea mea, eu OMUL, știu că va veni o “tăiere de personal” și vreau să fiu sigur că din 2-3 locuri, rămân măcar pe Unul!

O judecată de înțeles altminteri, iar mintea o rulează ca pe un program de supraviețuire. Manifestăm subconștient, frica de a nu fi cel eliminat din joc. Dar care joc? Îl cunoaștem măcar? Îi știm scopul și regulile de bază? Este jocul nostru oare sau doar ni l-am asumat, automat, ca pe orice altceva ce ne pică în mână? Care sunt de fapt criteriile de selecție ale celui ce arbitrează acest joc, lăsându-ne nouă libertatea de a-l juca așa cum l-am înțeles noi? La ce ne-au ajutat toate excesele de până acum? Aștept și eu cu nerăbdare, ca mulți, mulți altii, să aflu la ce a servit acest exercițiu.

Fie ca jocul să continue până când toată lumea va sta pe locul său și se va bucura de ceea ce Este!

Între timp, cum bine zicea Fray Luis de Leon pe la 1550: “Și uite așa, în timp ce restul se înhamă cu înverșunare în cursa fără de sfârșit a ambiției și a puterii de o clipă, eu mă voi așeza la umbră și voi cânta.”

Ce mai contează încă câteva sute de ani? 🙂

Advertisements

One thought on “Se dau și locuri în picioare?

Comments are closed.