Percepții ale Realității – Realitatea Psihicului

realitate psihicContinuăm călătoria prin lumea Realităților multiple, investigând astăzi teritoriul Realității Psihicului. Pentru continuitatea abordării voi apela din nou la profesorul Kenneth Meadows. Așadar:

Dicționarele definesc psihicul ca fiind “locul unde sălășluiesc Conștiința și Emoțiile”. Cu alte cuvinte fiind spus, psihicul reprezintă sursa gândurilor și a trăirilor afective. Gândul si Emoția își au sorgintea în psihic, însă ele nu ne lămuresc asupra ce este psihicul, ci numai că acestea se află acolo…. Așadar ,deși specialiștii nu pot defini cu precizie psihicul sau locul în care se află el….ei sunt de acord că acesta este un element real. El există. Însă în ce mod? Și, mai ales, de ce?… el nu este un obiect, el nu este o mașinărie. Psihicul reprezintă un proces. Psihicul este un procesator de informații.

Aceasta este funcția sa, obiectivul său. Atunci când afirmăm despre cineva că “nu este în toate mințile”, ne referim la faptul că respectiva persoană și-a pierdut capacitatea de a procesa informații – de a gândi, în definitiv! Atunci când psihicul este perceput drept ceea ce este cu adevărat – mai degrabă un proces, o activitate, decât un obiect – el începe să-și piardă mult din aura sa de mister, deoarece deja recunoaștem adevărata sa identitate: un proces menit să servească Spiritului drept intermediar între el și materie….

Corpul nostru psihic procesează informațiile cu care se hrănește, venite sub formă de modele de energie și numite Gânduri și Idei. Acestea sunt asimilate de către corpul psihic în același mod în care corpul nostru fizic digeră alimentele cu care se hrănește…. Hrana … psihicului este formată din imagini, gânduri, idei, concepte și convingeri. Când aceste imagini și idei sunt atât de puternice, ca efect, încât stimulează emoțiile și produc senzații fizice, consecințele lor sunt foarte puternice….

Am văzut astfel de reacții fizice apărute la persoane cu care lucram în stare de hipnoză. Practic, manifestarea unor deblocări cu eliberare de energie, fie sub formă de plâns, încălzirea palmelor, senzație de căldură puternică și transpirație abundentă, chiar și ușoare amețeli. Astfel de manifestări apăreau în momentul în care persoana respectivă lucra la schimbarea unor crezuri, concepții sau idei anterioare și care stăteau de fapt la baza barierelor și blocajelor cu care se confruntau de ceva vreme, indiferent în ce domeniu! Dar, să vedem mai departe de ce ni se întâmplă aceste lucruri?

Psihicul… este, de asemenea și un “container”. Acesta conține elementele pe care noi înșine le asezăm înăuntru, dar și pe cele pe care alții le așează acolo cu permisiunea noastră…. Și avem de-a face cu o ecologie a psihicului, la fel de bine cum există o ecologie a lumii fizice. Termenul “ecologie” derivă din cuvântul grecesc “oikos”, care înseamnă “casă”, locul în care trăim. Deci ecologia fizică este căminul nostru exterior – lumea naturală a existenței noastre fizice. Ecologia noastră psihică este casa din interior a psihicului nostru fiind lumea existenței noastre psihice. Atâta timp cât refuzăm să permitem gunoiului să se îngrămădească în casa noastră, suntem oare, la fel de restrictivi în a permite furnizorilor de gunoi mental să-și verse deșeurile în psihicul și în universul nostru psihic? La urma urmei, suntem noi înșine cei care rămânem cu sarcina de a-l curăța sau gunoiul va putrezi acolo!

Programe de televiziune cu vibrație foarte joasă, show-uri sub limita acceptabilității, dezbateri politice sau sociale cu mare încărcătură de energie negativă, desene animate pentru copii, extrem de violente și puternic colorate, unele jocuri pe calculator/telefon, filme de lung metraj cu încărcătură de violență, pline de furie și cruzime. Să nu subestimăm nici reclamele! Lista e lungă și cu siguranță o mai puteți completa. Le privim spunând uneori ”vai dragă, ce nebunie” și suntem siguri că le-am uitat în clipele următoare! Mâine, însă, vom mai vedea încă unul, încă două și tot așa. Dar ce să vezi, surpriză! Noi sau/și copii noștri tocmai le-am băgat în “container” (mie îmi place să-i zic “debara” căci pe asta o vede toată lumea la fel 🙂 )

Intr-o societate democratică, libertatea de expresie reprezintă un principiu vital, care este, pe drept cuvânt, afirmat cu tărie. În același timp însă, libertatea de expresie poate la fel de bine să devieze în libertatea de a abuza, de a duce pe căi greșite și de a influența pe cei din jur, în scopul câștigului personal. Deci, niciodată nu trebuie să trecem cu ușurință peste faptul că libertatea cere responsabilitate, atât în a dărui cât și în a primi.

Emoția reprezintă conștientizarea mișcării energiei din cadrul corpului psihic. Ea este generată în sfera psihică, apărând ca rezultat al unei influențe externe ce se mișcă la nivelul mental. Astfel, emoțiile pot fi definite ca fiind gânduri ce au anexate trăiri afective și pot fi atât de intense, încât pot fi percepute ca o senzație fizică, materializată în plăcere sau durere. Emoția este extrem de fluidă și instabilă. O emoție care persistă în timp este ceea ce cunoaștem sub numele de “dispoziție”…. Atunci când, în imaginația noastră, participăm la vreo activitate care pare atât de reală încât ajungem chiar să simțim câte ceva din trăirile afective și senzațiile pe care le-am fi simțit dacă respectiva experiență s-ar fi petrecut fizic, aceste reacții sunt rezultatul acțiunii corpului psihic. Corpul nostru psihic… a fost modelat, forma sa caracteristică fiindu-i dată de către modelele de gânduri și convingeri cu care noi l-am alimentat, având percepția mentală față de sine și fiind Eul nostru.             

Eul nostru este ceea ce noi înșine “credem” despre noi că suntem. El este acel ceva ce ne place să credem că suntem. El este ceea ce suntem convinși că “suntem cu adevărat” – iar Corpul psihic se potrivește descrierii acelei identități

Devine tot mai de înțeles cum de acceptăm cu prea multă ușurința să ni se lipească “etichete”. Unele ni le punem singuri, ca urmare a acțiunii unor stimuli negativi la care am fost expuși în mod repetitiv și față de care nu am putut sau nu am știut să ne protejăm. Genul: “am încercat de multe ori să reușesc asta dar nu sunt în stare… n-am nici un talent… sunt urâtă și n-am nici o calitate… sunt încăpățânat și nu pot să mă schimb… etc”. Marea majoritate a etichetelor însă, le acceptăm de la cei din jur cărora le facem, fără să știm, transferul de “putere” asupra noastră, în baza percepției de “autoritate”. Le primim și le lipim docili pe noi și apoi ridicăm neputincioși din umeri! Cu trecerea timpului, nici noi nu mai știm ce eram de fapt la început! Luăm de bune etichetele gândind că alții știu mai bine. Așa dobândim dependența de validările exterioare, lipsa încrederii în sine, insecuritatea, gândirea negativă, atașamentele emoționale frustrările, depresiile, atacurile de panică etc. Și așa cum am văzut deja până acum, realitatea psihică generează manifestări conforme în realitatea fizică. Aici, cercul se închide.

Marea provocare constă în a da la o parte toate etichetele pentru a afla CE suntem și nu CINE credem noi că suntem!

Ce vom pierde și ce vom câștiga dacă acceptăm provocarea asta, vom afla în urmatoarea etapă a călătoriei, când vom vorbi despre el, Eul. 🙂

Advertisements